proteinei C-reactive față de rata de sedimentare a hematiilor

În laborator-studii bazate pe examinarea consecutive pacienții cu valori crescute ale proteinei C-reactive sau viteza de sedimentare a hematiilor, proteina C reactivă a fost găsit pentru a fi un bun marker de reacție de fază acută decât viteza de sedimentare a hematiilor.1 este un test mai sensibil și detectează rapid schimbările în reacția de fază acută.,într-un studiu retrospectiv de cohortă, au fost raportate discrepanțe între proteina C reactivă și rata de sedimentare a eritrocitelor la 12, 5% dintre pacienți.4 pacienții cu proteină C reactivă crescută și o rată normală de sedimentare a eritrocitelor prezintă de obicei infecții, dar unii au alte leziuni tisulare (de exemplu infarct miocardic sau tromboembolism venos). Aceste discrepanțe se pot datora calendarului, creșterea proteinei C reactive manifestându-se înainte de creșterea ratei de sedimentare sau pur și simplu pentru că rata de sedimentare nu se modifică cu inflamații minore.,3 pacienții cu o rată ridicată de sedimentare a eritrocitelor și o proteină C reactivă normală au în mare parte afecțiuni fără inflamație sistemică demonstrabilă, cum ar fi malignitatea.

cu toate Acestea, există două situații când rata de sedimentare poate fi un bun marker de un proces inflamator:

  • un grad mic de infecții ale oaselor și articulațiilor (de exemplu, în proteză comun infecții din cauza low-level patogeni, cum ar fi stafilococi coagulazo-negativi)

  • boli autoimune, în special, unele persoane cu lupus eritematos sistemic.,în cazul lupusului eritematos sistemic, un pacient poate avea o proteină C reactivă normală în prezența leziunilor tisulare semnificative și a inflamației. Acest lucru se poate datora nivelurilor ridicate de interferoni de tip 1 care inhibă producerea proteinei C reactive în hepatocite. În ciuda acestui fapt, un test de proteină C-reactivă este încă util, deoarece elevația va indica o infecție bacteriană concomitentă, serozită activă și sinovită cronică.,proteina C reactivă este considerată un marker mai bun al activității bolii în alte boli autoimune, cum ar fi polimialgia reumatică și arterita cu celule gigant, în ciuda ratei de sedimentare a eritrocitelor, de asemenea, fiind ridicată în majoritatea acestor afecțiuni.4 pacienții cu poliartrită reumatoidă prezintă variații considerabile ale ratei de sedimentare a eritrocitelor și ale creșterii proteinei C reactive în perioadele de activitate crescută a bolii. O abordare prudentă poate fi măsurarea ambelor inițial pentru a identifica cel mai bun marker de utilizat.,rata de sedimentare a eritrocitelor a fost utilizată ca marker surogat pentru hipergamaglobulinemie, în special proteina mielomului. În cazul în care se suspectează mielomul, un test mult mai bun este electroforeza proteinelor și măsurătorile imunoglobulinei.