statutul

de DONIS, statut. Numele unui statut englez a trecut 13 Edwd. I. c. 1, al cărui design real a fost acela de a introduce perpetuități și de a întări puterea baronilor. 6 Co. 40 a; Co. Litt. 21; Bac. Ab. Estates în coadă, în prin.

lege, statut. Voința scrisă a legiuitorului, exprimată solemn în conformitate cu formele prevăzute de Constituție; un act al legiuitorului. A Se Vedea Statutul.

statut., Voința scrisă a legiuitorului, exprimată solemn în conformitate cu formele prevăzute în Constituție; un act al legiuitorului.
2. Acest cuvânt este folosit în contradicție cu dreptul comun. Statutele își dobândesc forța din momentul trecerii lor, dacă nu se prevede altfel. 7 grâu. R. 104: 1 Gall. R. 62.
3. Este o regulă generală că, atunci când prevederea unui statut este generală, tot ceea ce este necesar pentru ca această prevedere să fie efectivă este furnizat de dreptul comun; Co. Litt. 235; 2 Inst. 222; Bac. Ab. H. T., B; și când o putere este dat de statut, tot ce este necesar pentru a face mai eficace este dat de implicație: quando le aliquid concedit, concedere videtur et id-ul pe quod devenitur ad aliud. 12 Co. 130, 1312 Inst. 306.
4. Statutele sunt de mai multe feluri; și anume, publice sau private. 1. Statutele publice sunt cele pe care judecătorii le vor lua la cunoștință fără să pledeze; ca și cele care privesc toți ofițerii în general; acte privind comerțul în general sau orice comerț specific; acte privind toate persoanele în general. 2., Acte Private, sunt cele de care judecătorii nu vor lua notă fără a pleda; cum ar fi privesc doar o anumită specie, sau persoană; ca, acte referitoare la orice loc special, sau la mai multe locuri special, sau la unul sau mai multe județe special. Statutul privat poate fi făcut public prin declararea acestuia de către legiuitor. Bac. Ab. h. t. F; 1 Bl. Com. 85. Declarativ sau de remediere. 1. Un statut declarativ este unul care este adoptat pentru a pune capăt unei îndoieli cu privire la ceea ce este dreptul comun și care declară ceea ce este și a fost vreodată. 2., Statutele de remediere sunt cele care sunt făcute pentru a furniza astfel de defecte și pentru a reduce astfel de superfluități în dreptul comun, așa cum ar fi fost descoperite. 1 mld. Com. 86. Aceste statute de remediere sunt ele însele împărțite în statute de extindere, prin care dreptul comun este făcut mai cuprinzător și extins decât a fost înainte; și în statute de restrângere, prin care este redus la ceea ce este corect și corect. Termenul statut de remediere se aplică, de asemenea, acelor acte care dau părții vătămate o cale de atac și, în unele privințe, aceste statut sunt penale. Esp. Pix. Act. 1.
6. Temporar sau perpetuu., 1. Un statut temporar este unul care este limitată în durata sa la momentul adoptării sale. Aceasta continuă să fie în vigoare până la expirarea limitării sale, cu excepția cazului în care a fost abrogată mai devreme. 2. Un statut perpetuu este unul pentru continuarea căruia nu există un timp limitat, deși nu se declară în mod expres așa. Dacă, totuși, un statut care nu conține el însuși nicio limitare, trebuie să fie guvernat de un altul care este doar temporar, primul va fi, de asemenea, temporar și va depinde de existența acestuia din urmă. Bac. Ab. h. t.D.
7. Afirmativ sau negativ. 1., Un statut afirmativ este unul care este adoptat în termeni afirmativi; un astfel de statut nu îndepărtează dreptul comun. Dacă, de exemplu, o lege fără cuvinte negative, declară că, atunci când anumite articole au fost respectate, faptele se au în evidență un anumit efect, acest lucru nu împiedică lor de a fi folosite ca mijloc de probă, deși rechizitele nu au fost respectate, în același mod ca acestea ar fi fost înainte de statut a fost adoptat. 2 Cain. R. 169. 2., Un statut negativ este unul exprimat în termeni negativi, și astfel controlează dreptul comun, că nu are nici o forță în opoziție cu statutul. Frate. Parl. pl. 72; Bac. Ab. H. t.G.
8. Statutele penale sunt cele care ordonă sau interzic un lucru sub o anumită pedeapsă. Esp. Pix. Acțiuni, 5 Bac. Ab. H. T. I, 9. Vide, în general, Bac. Ab. h. t.; Com. Sapă. Parlamentul; Vin. Ab. h. t.; Ab lui Dane. Index, h. t.; Chit. Pr. Index, h. t.; 1 Kent, Com. 447-459; Barrington privind Statutul, Boscaw. pe Pix. Stat.; Esp. cu privire la acțiunile și statutele penale.
9., În rândul civililor, termenul statut se aplică în general la tot felul de legi și reglementări; fiecare prevedere a legii care ordonă, permite sau interzice orice este un statut fără a lua în considerare din ce sursă apare. Uneori, cuvântul este folosit în contradicție cu legea romană imperială, care, prin eminență, civilii numesc dreptul comun. Ei împart statutele în trei clase, personale, reale și mixte.
10., Statutele personale sunt cele care au în principal pentru obiectul lor persoana și tratează proprietatea doar întâmplător; acestea sunt cele care privesc nașterea, legitimitatea, libertatea, lupta de a institui costume, majoritatea în ceea ce privește vârsta, incapacitatea de a contracta, de a face o voință, de a pleda în persoană și altele asemenea. Un statut personal este universal în funcționarea sa și este în vigoare peste tot.
11., Statutele reale sunt cele care au în principal pentru obiectul lor, proprietate, și care nu vorbesc de persoane, cu excepția în legătură cu proprietatea; acestea sunt cele care se referă la dispoziția, care se poate face din proprietatea sa, fie în viață sau prin testament. Un statut real, spre deosebire de unul personal, este limitat în funcționarea sa în țara de origine.
12. Statutele mixte sunt cele care privesc simultan atât persoanele, cât și proprietatea. Dar, în acest sens, aproape toate statutele sunt amestecate, existând cu greu vreo lege în raport cu persoanele, care nu se referă în același timp la lucruri. Vide Merl. Repert., mot Statut; Poth. Cout. d ‘ Orleans, cap. 1; 17 Martin Rep. 569-589; Confl povestea lui. de legi, Sec. 12, et seq.; Bouv. Inst. Index, h. t.