Aprecierea Muzicii (Română)

„Erlkönig”, ilustrare, Moritz von Schwind

Cea de-Erlking de Albert Sterner, CA. 1910

rezumat

un băiat tânăr anxios este dus acasă noaptea de tatăl său pe călare. La ce fel de casă nu este precizată; Hof germană are o semnificație destul de largă de „curte”, „curte”, „fermă” sau curte (regală)”.,”Lipsa specificității poziției sociale a tatălui permite cititorului să-și imagineze detaliile.pe măsură ce poezia se desfășoară, fiul pare să vadă și să audă ființe pe care tatăl său nu le vede; tatăl afirmă explicații liniștitoare naturaliste pentru ceea ce vede copilul – o șuviță de ceață, frunze foșnitoare, sălcii strălucitoare. În cele din urmă, copilul strigă că a fost atacat. Tatăl face mai repede pentru Hof. Acolo recunoaște că băiatul este mort.,

Text

Legenda

povestea Erlkönig provine de la cele traditionale daneze balada Elveskud: Goethe poemul a fost inspirat de Johann Gottfried Herder traducere de o variantă a baladei (Danmarks gamle Folkeviser 47B, de la Peter Syv e 1695 edition) în limba germană ca „Erlkönigs Tochter” („Erl-Fiica regelui”), în colecția de cântece populare, Stimmen der Völker in Liedern (publicat în 1778). Poemul lui Goethe a luat apoi o viață proprie, inspirând conceptul Romantic al Erlking-ului., Cantata elverskud a lui Niels Gade opus 30 (1854, text de Chr. K. F. Molbech) a fost publicat în traducere ca Erlkönigs Tochter.natura Erlkönig a fost subiectul unor dezbateri. Numele se traduce literal din germană ca „Regele arinului”, mai degrabă decât traducerea sa comună în engleză,” regele Elf ” (care ar fi redat ca Elfenkönig în Germană). S-a sugerat adesea că Erlkönig este o traducere greșită din originalul danez elverkonge, care înseamnă „rege al elfilor.,”

În original Scandinave versiune de poveste, antagonist fost Erlkönig fiica lui, mai degrabă decât Erlkönig însuși; femela elfi sau elvermøer căutat să prindă ființe umane pentru a satisface dorința, gelozia și dorința de răzbunare.

Setări pentru muzică

poemul a fost adesea setat pe muzică cu interpretarea lui Franz Schubert, Opus 1 (D. 328), fiind cel mai cunoscut. Alte importante setări sunt de membrii lui Goethe cerc, inclusiv actrita Corona Schröter (1782), Andreas Romberg (1793), Johann Friedrich Reichardt (1794) și Carl Friedrich Zelter (1797)., Beethoven a încercat să-l pună pe muzică, dar a abandonat efortul; schița sa a fost însă suficient de completă pentru a fi publicată într-o completare de Reinhold Becker (1897). Alte câteva xix-lea versiuni sunt cele de Václav Tomášek (1815), Carl Loewe (1818) și Ludwig Spohr (1856, cu obbligato vioară) și Heinrich Wilhelm Ernst (Polifonice Studii pentru Vioară Solo). Un exemplu din secolul 21 este „Etude No.8 (after Goethe)” al pianistului Marc-André Hamelin pentru pian solo, bazat pe „Erlkönig”.,

Franz Schubert Compoziția

asculta Muzica

	„Erlkönig” îmi pare Rău, navigatorul dumneavoastră fie are JavaScript dezactivat, fie nu au niciun player suportat.Puteți descărca clipul sau descărca un player pentru a reda clipul în browser., Ernestine Schumann-Heink
Problems playing this file? See media help.

Schubert’s autograph of a simplified accompaniment to his „Erlkönig”, one of several revisions

Franz Schubert composed his Lied, „Erlkönig”, for solo voice and piano in 1815, setting text from the Goethe poem., Schubert a revizuit cântecul de trei ori înainte de a publica a patra versiune în 1821 ca Opus 1; a fost catalogat de Otto Erich Deutsch ca D. 328 în catalogul său din 1951 al operelor lui Schubert. Piesa a fost interpretată pentru prima dată în concert la 1 decembrie 1820, la o adunare privată din Viena, și a primit premiera publică la 7 martie 1821, la Teatrul am Kärntnertor din Viena.,

Cele patru personaje în piesa – narator, tatăl, fiul, și Erlking – sunt, de obicei, toate cântate de un singur vocalist; ocazional, cu toate acestea, munca este efectuată de către patru persoane vocalisti (sau trei, cu o lua din ambele părți naratorul și Erlking). Schubert a plasat fiecare personaj într-o gamă vocală diferită și fiecare are propriile nuanțe ritmice; în plus, majoritatea cântăreților se străduiesc să folosească o culoare vocală diferită pentru fiecare parte.

1. naratorul se află în intervalul de mijloc și este minor.,
2. tatăl se află în intervalul scăzut și cântă atât în modul minor, cât și în cel major.
3. fiul se află într-o gamă mare, de asemenea, în minor.
4. Erlking vocal linie, în major, unduiește în sus și în jos pentru a arpeggiated acompaniament: asigurarea rupe doar din ostinato bass tripleti, în acompaniamentul până la moartea băiatului. Liniile Erlking sunt de obicei cântate într-o dinamică mai moale.

un al cincilea personaj, calul, este implicat în figuri rapide de triplet interpretate de pianist pe tot parcursul lucrării, imitând bătăi de copite.,”Erlkönig” începe cu pianul care cântă rapid tripleți pentru a crea un sentiment de urgență și a simula galoparea calului. Între timp, basul adaugă o temă de groază piesei. Aceste motive continuă pe tot parcursul. Fiecare dintre motivele fiului devin mai puternice și mai înalte decât cele anterioare. Aproape de sfârșitul piesei, muzica se accelerează, în timp ce tatăl încearcă cu disperare să-și stimuleze calul să meargă mai repede, apoi încetinește, pe măsură ce ajunge. Pianul se oprește înainte de linia finală, „In seinen Armen das Kind war tot” înainte de a se încheia cu o cadență autentică perfectă.,

piesa este considerată ca fiind extrem de provocatoare datorită caracterizării vocale cerute de vocalist, precum și a acompaniamentului său dificil, implicând interpretarea unor acorduri și Octave repetate rapid pentru a crea drama și urgența în poezie.cântecul a fost transcris pentru pian solo de Franz Liszt, iar acompaniamentul pentru pian a fost orchestrat de Hector Berlioz. Hans Werner Henze a creat o Orchesterfantasie über Goethes Gedicht und Schuberts Opus 1 aus dem Baletul „Le fils de l ‘air”., Există, de asemenea, o transcriere pentru vioară solo de către virtuosul vioară Heinrich Wilhelm Ernst, considerată una dintre cele mai dificile piese din punct de vedere tehnic pentru instrument.

Carl Loewe compoziția

Carl Loewe este setarea a fost publicat ca op. 1, Nr. 3 și a compus în 1817-18, în durata de viață a poeziei autor și, de asemenea, de Schubert, a cărui versiune Loewe atunci nu știu. Colectate au fost în Op. 1, Nr. 1, Edward (1818; o traducere a Scoțian balada), și Nr. 2, Der Wirthin Töchterlein (1823; Hangiul Fiica), o poezie de Ludwig Uhland., Inspirat de o traducere în limba germană de la granița cu scoția balade, Loewe a stabilit mai multe poezii cu un elfilor tema; dar, deși toate cele trei Op. 1 sunt preocupați de moarte prematură, în acest set doar „Erlkönig” are elementul supranatural.acompaniamentul lui Loewe este în grupuri semiquaver de șase în nouă-opt timp și marcat Geschwind (rapid). Linia vocală evocă galop efect de repetat figurile de pătrime și tremur, sau uneori trei vibratiile, acoperitoare binar tremolo de șaisprezecimi în pian., În plus față de un sentiment neobișnuit de mișcare, acest lucru creează un șablon foarte flexibil pentru ca tensiunile din cuvinte să cadă corect în structura ritmică.versiunea lui Loewe este mai puțin melodică decât cea a lui Schubert, cu o structură armonică insistentă și repetitivă între cheia minoră de deschidere și frazele de răspuns din cheia majoră a dominantei, care au o calitate puternică datorită relației lor neobișnuite cu cheia principală., Frazele naratorului sunt reluate de vocile Tatălui și fiului, tatăl preluând fraza mai profundă, în creștere, iar fiul o temă ușor ondulată, răspunzând în jurul celei de-a cincea dominante. Aceste două teme evocă, de asemenea, Înălțarea și gemerea vântului. Regele Elf, care este întotdeauna auzit pianissimo, nu cântă melodii, ci oferă în schimb arpegii în creștere insubstanțiale care conturează o singură coardă majoră (cea a cheii de acasă) care sună simultan la pian în una corda tremolo. Numai cu ultimul său cuvânt amenințător, „Gewalt”, se îndepărtează de această coardă., Implicația lui Loewe este că Erlking-ul nu are substanță, ci doar există în imaginația febrilă a copilului. Pe măsură ce piesa progresează, primul din grupurile de trei quaveri este punctat pentru a crea un ritm fără suflare, care apoi formează o figură de bas în pianul care trece până la criza finală. Ultimele cuvinte, war tot, sar de la dominanta inferioara la treimea ascutita a cheii home, de data aceasta nu la major, ci la o coarda diminuata, care se stabileste cromatic prin cheia home in major si apoi la minor.,